Part. 1.2 "Balade din Câmpie"

Capitolul 7 "Vremea Șezătorilor, Vremea Nunților"

  Sătenii se duc pe la judecată ca să-și facă dreptate cu pământurile. Cazul Cireșarilor(Haralampie) și Vișinarilor(Onache) s-a întins pe mult timp. Problema era că Haralampie deținea tot pământul de pe dealul mic înafară de o desetină, a cărei stăpân era Onache.  

  Într-o zi, Onache îi povestește lui Tudorache (feciorul Bursucilor) o istorioară despre fata pădurarului, însă fără să zică cu ce s-a terminat, lăsându-l în suspans. Curioși pentru istorioarele lui Onache și atrași de Nuța , băieții veneau în fiecare seară la poarta Cărăbușilor, unde și încep șezătorile. Nuța însă, e îndrăgostită de Nică (fiul lui Haralampie), astfel, dragostea fiind reciprocă, este întocmită ziua nunții.

 Arând brazda cu Onache, Nuța, nimerind într-un accident cu calul, este fracturată sever și rămâne șchioapă tare. Din acest motiv, nunta este amânată de 2 ori, până Nică nu se căsătorește cu fiica primarului din Nuieluși, urâtă, dar cu zestre mare. Nuța a venit la nunta lor cu frații săi (doi gemeni) care deja au crescut mărișori, și a dansat cu ei în ciuda tuturor.

Capitolul 8 "Nopți de Vară, Nopți de Câmpie"

Într-o noapte de vară, harnicul la cosit, Mircea Moraru (fecior al Bursucilor), întâlnește iubirea demult uitată la o margine de drum. Cu doi ani în urmă, Nuța l-a părăsit pentru Nică, însă acum era singură. Cei doi au avut o noapte de dragoste în căruța cu fân. Dimineața, Mircea îi face cunoștință viitoarei soții cu părinții săi, la care tatăl îi spune fraza pe care nu o va uita niciodată:

"-Și ai ajuns tu, măi băiete, să ridici de jos mere mușcate?" La care Nuța răspunde:

"-Și dacă îi plac lui merele, oricum ar fi fost ele, ce-ți pasă."

Capitolul 9 "Maci Roșii, Maci Fierbinți"

  Feciorii lui Onache merg pe la șezători, iar Tincuța visează ca feciorii săi să se mărite și seamănă maci care nu cresc. Onache se simte străin în casa lui și urăște macii. Tincuța se poartă ciudat, parcă e bolnavă.

  În Ciutura sosește locotenentul român Socolan, căruia îi aparține o moșie destul de mare, acesta se ocupă de educația premilitară și recrutează băieții din sat. Gemenii lui Onache visează la băști militare ca să se înscrie la învățat, până la urmă, cei doi reușesc să devină cadeți. Onache e chemat din nou la front, ceea ce a evocat stima feciorilor săi. Onache nu a fost mult timp pe front, fiindcă URSS a ocupat Basarabia, Socolenco a fost desproprietărit și Cărăbușilor le-a venit un lot de pământ (două hectare) cu maci roșii. 

Într-o dimineață, oștirile române năvălesc asupra teritoriului Basarabiei, și ocupă din nou acest pământ, astfel noua autoritate îl înștiințează pe Onache că este dator cu o sumă mare de bani (din cauza celor două hectare care i-au fost oferite). Eventual, datoria a fost iertată, feciorii lui Onache au fost trimiși pe front, unde ambii mor.

Capitolul 10 "Norocul"

Onache era considerations de săteni norocos, adesea chemat să arunce bulgărele de pământ și să tragă primul plug pentru a aduce noroc, dar însuși Onache, nu prea avea noroc pentru el. Haralampie a fost ridicat de puterile sovietice și pământul lui a fost împărțit.

Nicolai, un ostaș-șofer rus a stat la Onache două săptămâni, ceea ce era considerat o mare cinste. Ostașul respecta țăranul și munca, ceea ce îl făcea pe Onache să-i placă de Nicolai.

Capitolul 11 "Ostințe pentru Copii"

Din 1941, Mircea era plecat la război, a mers pe front din propria dorință, cu vărul său Tudorache. Nuța își aștepta soțul, era gospodăroasă, lua copii la ea, să aibă grijă de ei, fiindcă mult vroia să aibă un urmaș al său. Își dorea ca satul să-i scrie ceva de bine lui Mircea despre ea, căci, însuși Mircea, în toți anii de război, nu i-a scris nimic, prima lui scrisoare fiind trimisă părinților, fapt care o supăra tare pe Nuța. Aflând adresa, aceasta i-a trimis 7 scrisori la rând, îl iubea. Devenind cavaler la război, titlul lui Mircea i-a adus privilegii soției sale, pentru aceasta, satul o invidia foarte mult. Drept răsplată, consătenii îi trimiteau lui Mircea scrisori cu minciuni despre Nuța, eventual, se răspândește știrea că Mircea are o altă femeie și nu se va întoarce, această știre o demoralizează pe Nuța, și ea începe din nou să șchiopăteze. 

  Onache vede un vis rău cu Nuța, trezindu-se meditează un timp îndelungat și decide să iasă cu coșuri pline de prăsade în fața ogrăzii pentru a le oferi copiilor trecători. După acest gest, satul se simte dator în fața Cărăbușului, astfel, într-o zi, vin mai multe femei cu roada din ograda lor la Onache, însă acesta refuză darurile, spunând că nu are cu cine să le împartă (băieții au murit, iar nepoți nu are că Mircea nu se întoarce). 

  Nuța își revine, și din nou speră ca sătenii să-i scrie ceva de bine lui Mircea despre ea.

Capitolul 12 "Domnișoara în Alb"

Mircea se află în tren, merge acasă de la război. Toți soldații se lăudau cu pozele femeilor sale, doar Mircea ascundea poza domnișoarei sale în alb. Fata de pe poză era din Cehia. Abia când schimba trenul la Pământeni, și-a dat seama că toată noaptea a jucat "durak" cu un surdomut.

Ajungând în sat, a simțit că s-a schimbat și a îmbătrânit. În primul rând, picioarele îl duceau la casa părintească, nu la Nuța. A adus cadouri, pentru mama și tatăl său răposat. 

Văzând-o pe Nuța, pentru prima oara în atâta timp, de la început nu o cunoscuse, apoi a înțeles că nu-i mai place de ea, realizând că nu mai vede pământul precum înainte, amândoi se simțeau stingheriți.

Nuța nu avea cu ce să-l hrănească pe soț, astfel pornise prin sat să ceară pâine pentru masă. Aflând de revenirea lui Mircea, s-au adunat rudele și colegii la masă pentru a servi "samagon" și a celebra. 

După ce toți plecase și lampa s-a stins, Nuța s-a culcat iar Mircea a ieșit cu poza domnișoarei, rușinat că o înșeală, roade adresa ei și pune poza în ramă. După un timp, totuși regretă că i-a ros adresa.

 ✦Sfârșitul primei părți.✦